luni, 31 ianuarie 2011

Nuanţele prieteniei


Am făcut un lucru căruia abia apoi i-am conştientizat importanţa. Supărată fiind, i-am dat un mesaj prietenei mele prin care îi explicam situaţia şi….şi atât. Nu am întrebat-o ce face, nu i-am trimis nici măcar un pupic sau o urare de zi bună. Nu am făcut-o din nesimţire ci doar pentru că nu mi-am dat seama şi…şi pentru că pot! Nu i-am mai dat un telefon de ceva timp şi mesaj de vreo 2 zile. Faţă de ea, nimic nu mă constrânge să fac ceva ce nu-mi doresc. Dacă nu o sun 2 săptămâni, nu-mi bate obrazul pentru că prietenia nu constă în telefoane periodice şi bârfe la ore fixe! Prietenia de suflet e o libertate extrem de plăcută în care nu poţi fi judecat greşit pentru că nu te supui standardelor acceptate/aşteptate.  Nici eu nu mă supăr  pentru banalul “nu ai mai dat niciun semn” când  mult mai important e să pot apela oricând la acea persoană. Înţelegerea dintre noi, gusturile şi pasiunile asemănătoare, anii în care am crescut împreună, plăcerea de a vorbi şi a ne vedea oricând  se poate, toate mă fac să înţeleg de ce numai o singură persoană se potriveşte cu adevărat descrierii. O prietenie adevărată are nevoie de timp să se fundamenteze şi de o potrivire greu de întâlnit. Ea începe devreme, după o vârstă oamenii sunt mult mai critici şi mai puţin dispuşi să-şi deschidă sufletul. Oricâţi prieteni ţi-ai dori, nu te poţi face îndrăgit cu forţa şi nici nu poţi să fii o parte importantă din viaţa lor doar pentru că vrei.
De aceea am o singură prietenă adevărată! Mi-a fost greu să devin şi pentru alţii ceea ce sunt pentru ea, cei care au deja o prietenă-două foarte bune, nu mai “au nevoie” şi de altele! ]


P.S. Nu–mi plac jumătăţile de măsură, ca prietenă, nu vrea să fiu doar o persoană cu care te înţelegi bine şi care ţi se pare ok. Vreau să ţii la mine, să-mi ceri sfaturi, să-ţi împarţi bucuriile cu mine şi să simţi că te ajută prezenţa mea.

4 comentarii:

  1. Neataaa! Da, ma simt onorata sa pot spune ca eu sunt acea persoana careia nu numai ca i s-a dedicat o postare dar care chiar inseamna ceva in viata celeilalte fiinte pe care ea (adica eu) o iubeste cu toate bunele si mai putin bunele ei (adica ale tale). Nu stiu daca au fost momente care m-au impresionat sau sentimente puternice pe care sa le fi trait fara sa le ti le impartasesc si tie. Sa te sun de pe un peron de gara sa-ti spun "Eu sunt nebuna!" si atat... Nu stiu daca s-a intamplat sa fiu o data suparata fara ca sa o stii si tu si sa te enervez, haosez si destabilizez cu mesaje urate date la orice ora din zi si din noapte. Sa-mi spui cum vezi tu ca o sa fie si eu sa te contrazic cu ce e de fapt. Sa ai tu increderea in mine care imi lipsteste mie de multe ori! Sa-mi duci raze de soare cand eu am nori! Sa vii la mine, sa ne uitam la filme si eu sa fiu obo dupa o saptamana de munca; sa ne dam multe mesaje sau sa ne prajim creerul dupa 1h30min de convorbire la tel. Sa fii tu acolo unde esti tu, sa fii mereu ca eu sa vin la tine!

    RăspundețiȘtergere
  2. mada m-ai facut sa plang....ce ai scris e din suflet si se vede,se simte...si ai mareee dreptate!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. da, prietena mea jongleaza cu contrariile, ba e cea mai entuziasta , ba cea mai depresiva! Sin in oricare din starile astea doua e cea mai incapatanata!
    "Sa-mi spui cum vezi tu ca o sa fie si eu sa te contrazic cu ce e de fapt."
    vedeti, ea crede ca are mereu dreptate ;))

    RăspundețiȘtergere
  4. Stii doar ca eu pe langa faptul ca sufar de mania persecutiei mai trebuie sa am si ultimul cuvant :)) Da, incapatata is my middle name (se justifica, sunt berbec) :))

    (Astia de ce nu au ca selectie la profil: salbatica mica-iapadora creata-bacanta precrestina?! Ca ma tot semnez cu anonim si nu asta e titulatura mea) :))

    RăspundețiȘtergere