marți, 18 ianuarie 2011

Porţie de Nichita


Pentru că sesiunea ne bate la uşă şi avem atât de multe de făcut dar, uneori, nu ne stă mintea deloc asta, vă invit să citiţi una din poeziile mele preferate de-ale lui Nichita, una în care exprimă atât de bine această stare în care orice s-ar întâmpla în jurul nostru, avem un singur gând.


Crește altă iarbă
 
Crește iarba și în timp ce creşte
mie nu mi se pare grozav că ea creşte
și numai la un lucru mă gândesc în timp ce creşte
– „Hai să ne strângem în braţe,
hai, să ne strângem în braţe”.

Zboară pasărea
tocmai pe deasupra mea
Dar nu prea tare, dar nu prea ciudat.
Și nici prea cine-știe-ce, nu mi s-a părut că zboară.
– Hai să ne strângem în brațe mă gândeam,
sau dacă nu cumva chiar spuneam:
hai, să ne strângem în brațe.

Uwe, între timp a murit. Eu,
am făcut parte din echipa
din îndurerata echipă, din acea echipă
de oameni care i-au căutat trupul.
Murdarul de mine, în timp ce-l căutam,
părându-mi-se, apărându-mi-se…
strigam, dacă nu cumva chiar gândeam:
– Hai să ne strângem în brațe,
hai, să ne strângem în brațe!

S-a dus și ora de azi.
La radio s-a dat ora exactă:
„Cling, cling” sau „Peng, peng”
Toți își potrivesc ceasurile
numai murdarul de mine
ca și cum nimica nu ar fi,
mă gândeam, sau poate chiar strigam
– Hai să ne strângem în brațe,
hai, să ne strângem în brațe!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu