Nicidecum! Celebre piese folk încă sunt cântate de tineri şi persoane contemporane cu naşterea acestui curent, fie într-un loc precum Sala Palatului, fie într-un mic club precum Fire, întotdeauna la unison şi vrăjiţi de farmecul lor.
E uimitor cum ne fac plăcere de fiecare dată când le auzim, iar aceşti simpli şi frumoşi artişti le cântă cu o pasiune ce nu ţine cont de trecerea timpului.
Pe de altă parte, lipsa de pricepere a oamenilor de la “butoane” care nu reuşeau să regleze instrumentele pe placul cântăreţilor sau o boxă căzută în capul unei fete, nu au reuşit să strice atmosfera şi nici să încurce profesionalismul invitaţilor. Domnul Mircea Baniciu a chemat-o pe rănită să-i ofere un pupic pentru vindecare şi totul a revenit la normal. Aceste mici incidente nu l-au împiedicat să-şi exprime dorinţa de a reveni în clubul cu pricina, un artist adevărat cântă oriunde fanii îl aşteaptă, fără a ridica pretenţii inutile pentru propriul confort şi jubilaţia ego-ului.
Mă întreb: la concertul căror artişti autohtoni, apreciaţi în prezent, vor merge copiii noştri peste 20 de ani? Îmi răspund tristă: mă tem că tot ce a fost mai frumos şi mai valoros s-a scris şi s-a cântat, deja! Mă tem că suntem blestemaţi ca, indiferent de talentul şi pasiunea deţinute, să nu putem găsi un mod de a completa operele coloşilor care ne-au precedat!
