Eu - George dragă, cu vremea de la noi din ultimul timp, mi-a fost imposibil să nu-mi amintesc de versurile tale..
El - Mda, să-nţeleg că nu le consideri pură ficţiune.
Eu - Într-adevăr! „Şi plouă, şi ninge /Şi ninge, şi plouă „ ...
El - Asta chiar s-a întâmplat ieri, la voi!
Eu - Simbolul „materiei în descompunere”...
El - Adevărat în cazul şoselelor peticite!
Eu - Starea de „boală” de la atât de mult alb...
El - De la peisajul dezolant, da, dar pe la voi mai circulă şi „porcina”
Eu - Deci, metafore din poeziile tale au ajuns triste realităţi, la noi.
El - „Şi galbeni trec bolnavi/ Copiii de la şcoală” cred ca este valabilă mereu...
Eu - Continuand in aceeasi nota, dacă tot se pare că metaforele din timpul tău se concretizează în timpul nostru, aş putea spune că întreaga ta operă a prezis oarecum starea dinainte de presupusele catastrofe 2012
El - Dacă eşti Dan Diaconescu sau măcar invitată la dânsul în emisiune, o poţi spune liniştită...
Eu - Mă bucur că ai simţul umorului pentru că eu chiar am glumit când am spus asta!
El - Domnişoară dragă, pe vremea mea începeau să circule asemenea zvonuri despre anul 2000. După cum observ, încă sunteţi teferi. Dacă vrei să ai o scuză în a nu face ceea eşti menit să faci, gândeşte-te că oricum vei muri în curând !
Eu - Ai dreptate. Lăsând glumele la o parte, eşti deranjat de titlul pe care l-am ales?
El - Nicidecum, deşi putea fi mai original.
Eu - Nici faptul că unii oameni se rezumă la a considera că ai fost un beţiv?
El - Dintotdeauna au fost oamenii obsedaţi să găsească defecte la cei mai importanţi ca ei şi le-au găsit, pentru că nimeni nu e perfect! Se pare că am ştiut să fiu atât de beţiv încât să fiu luat în serios şi să-mi fie recunoscută opera la adevărata valoare.
Eu - Nu pot să fiu decât de acord, nu-mi imaginez ce ar face unii din noi în condiţiile în care n-ar avea mess, youtube, jocuri, 160 programe tv, telefon mobil etc.
El - Draga mea, voi aveţi cu totul alte condiţii şi posibilităţi , dar tot vă ascundeţi de adevăratele voastre talente sub diplome de economişti sau mai ştiu eu ce. Poate că n-aveţi patima băuturii, dar n-aveţi nici curaj să profesaţi ceea ce vă face plăcere, doar pentru că veţi câştiga mai puţin.
Eu - Trist dar adevărat, în unele cazuri..
El - Din păcate, da. Îmi pare rău că te-am întristat, aşa sunt eu..sau cel puţin eram...
