sâmbătă, 25 septembrie 2010

O umbra de spini sau No guns, just Roses

Realista din fire, am pornit spre concertul Guns n' Roses cu putine asteptari.
Atmosfera era interesanta: cerul instelat, fani melancolici asteptand doua ore o reinviere a trupei lor preferata, un baiat plictisit strigand -Romania, take some "mici"! -
La capatul asteptarii apare Axl Rose si colegii lui de trupa, indivizi total necunoscuti publicului. Nu mica mi-a fost surprinderea cand am observat ca doi-trei chitaristi incercau sa umple golul lasat de Slash..fara succes!
Daca pana in prezent eram convinsa ca o formatie isi pierde identitatea odata cu plecarea solistului, am realizat ca acesta singur, fara instrumentistii care au creeat trupa, nu poate reda gloria trecuta.
Odata ce adevaratii "guns" au parasit formatia, floricica de Axl, melancolic dupa prima sa primavara si increzator in importanta proprie, a continuat sa spere ca va putea recrea de unul singur ceea ce a fost odata Guns n' Roses.
Impresia lasata a fost ca, pe langa faptul ca nu a reusit, nici vocea lui nu mai este ca odinioara! Nu putea tine notele si avea pauze pentru solo-uri de instrumente.
Axl Rose nu mai e rocker spinos, insa, schimbarea regulata a garderobei si franturi din vocea lui ne-au amintit de el exact cum era!
Concertul s-a incheiat in forta cu "Paradise city" , fara bis, lasand fanii sa uite toate dezamagirile de pe parcurs si sa porneasca spre casele lor cu o ultima impresie placuta!
Atat!

joi, 1 aprilie 2010

Sport cu forta !!!

Se pare ca o greva spontana din partea RATB este reteta de succes pentru plimbari in masa.
Ce frumos din partea lor ca s-au gandit la sanatatea noastra, ca ne-au obligat sa ne intindem putin picioarele entuziasmate de primavara.
Ce noroc ca ne-au oferit aceasta sansa intr-o zi atat de frumoasa!
E vreo coincidenta ca s-a intamplat asta in Joia Mare? Ca Cineva ne-a incetinit din fuga noastra si ne-a "invitat" la o plimbare de (ne)voie?
Poate ca in drumul nostru, mai trecem pe langa vreo Biserica! Normal ca n-avem timp sa intram in ea, dar poate ne trece prin gand ca daca tot nu tinem post sau nu suntem persoane religioase, macar sa nu mai vorbim atat de urat! Sa ne masuram cuvintele si faptele!
S-o facem pentru noi, in primul rand, dar si pentru toti ceilalti pe care ii deranjam cu lenea si nepasarea de a ne mai controla atitudinea!
Paste Fericit!

marți, 16 februarie 2010

La un pahar cu Bacovia



Eu - George dragă, cu vremea de la noi din ultimul timp, mi-a fost imposibil să nu-mi amintesc de versurile tale..
El - Mda, să-nţeleg că nu le consideri pură ficţiune.
Eu - Într-adevăr! „Şi plouă, şi ninge /Şi ninge, şi plouă „ ...
El - Asta chiar s-a întâmplat ieri, la voi!
Eu - Simbolul „materiei în descompunere”...
El - Adevărat în cazul şoselelor peticite!
Eu - Starea de „boală” de la atât de mult alb...
El - De la peisajul dezolant, da, dar pe la voi mai circulă şi „porcina”
Eu - Deci, metafore din poeziile tale au ajuns triste realităţi, la noi.
El - „Şi galbeni trec bolnavi/ Copiii de la şcoală” cred ca este valabilă mereu...
Eu - Continuand in aceeasi nota, dacă tot se pare că metaforele din timpul tău se concretizează în timpul nostru, aş putea spune că întreaga ta operă a prezis oarecum starea dinainte de presupusele catastrofe 2012
El - Dacă eşti Dan Diaconescu sau măcar invitată la dânsul în emisiune, o poţi spune liniştită...
Eu - Mă bucur că ai simţul umorului pentru că eu chiar am glumit când am spus asta!
El - Domnişoară dragă, pe vremea mea începeau să circule asemenea zvonuri despre anul 2000. După cum observ, încă sunteţi teferi. Dacă vrei să ai o scuză în a nu face ceea eşti menit să faci, gândeşte-te că oricum vei muri în curând !
Eu - Ai dreptate. Lăsând glumele la o parte, eşti deranjat de titlul pe care l-am ales?
El - Nicidecum, deşi putea fi mai original.
Eu - Nici faptul că unii oameni se rezumă la a considera că ai fost un beţiv?
El - Dintotdeauna au fost oamenii obsedaţi să găsească defecte la cei mai importanţi ca ei şi le-au găsit, pentru că nimeni nu e perfect! Se pare că am ştiut să fiu atât de beţiv încât să fiu luat în serios şi să-mi fie recunoscută opera la adevărata valoare.
Eu - Nu pot să fiu decât de acord, nu-mi imaginez ce ar face unii din noi în condiţiile în care n-ar avea mess, youtube, jocuri, 160 programe tv, telefon mobil etc.
El - Draga mea, voi aveţi cu totul alte condiţii şi posibilităţi , dar tot vă ascundeţi de adevăratele voastre talente sub diplome de economişti sau mai ştiu eu ce. Poate că n-aveţi patima băuturii, dar n-aveţi nici curaj să profesaţi ceea ce vă face plăcere, doar pentru că veţi câştiga mai puţin.
Eu - Trist dar adevărat, în unele cazuri..
El - Din păcate, da. Îmi pare rău că te-am întristat, aşa sunt eu..sau cel puţin eram...