Ce fac atunci cand nu stiu ce sa fac?

Pentru inceput, iti recomand sa ramai uimit de faptul ca nu știi ce sa faci, ca si cum s-ar intampla rar acest lucru..Depasind aceasta faza scurta, urmeaza etapa in care nu faci nimic, ca doar nu stii ce. Si de ce sa gresesti in vreun fel, cand mai poti ramane inert o perioada? Nu lunga, desigur, framantarile si sentimentul de vinovatie vor fundamenta o buna decizie- aceea de a discuta problema cu cineva. Dar cu cine? Total neimportant, probabil ti-ai dat seama, deja, ca in ciuda tuturor sfaturilor primite, decizia iti va apartine in totalitate. Cred ca important este mai mult sa te auzi vorbind, sa te auzi cum pui problema, ce detalii alegi sa spui, sa compari intrebarile primite cu cele la care te asteptai . 
Vei lasa filozoful din tine sa-ti fie propriul judecator, propriul prieten..
In final, nu te necaji prea tare, "maestrul" timp isi va urma cursul grabit si va face ca problema sa se rezolve de la sine, sau sa fie prea tarziu pentru o rezolvare.
Concluzia optimista este ca problemele macar ne pun mintea la contributie, pe cand fericirea ne arunca intr-o stare de placuta amorteala :)

Despre vorbe

Voci multe in jurul meu, nimic interesant. Fiecare vorbeste pe limba lui si se chinuie sa innoade conversatii, dar totul se pierde in momentul in care deschide gura, iar speranta de a spune ceva inteligent o sugruma pe cea de a rosti o vorba dulce. As putea crede ca vorbim pentru ca asa ni se pare normal, neincercand sa transmitem ceva, sa ne facem auziti cu adevarat! Nu mai conteaza cat timp trece si cate persoane ranim, daca intr-un final reusim sa cantarim sentimentele cu care ar trebui sa facem fata provocarii de a vorbi din suflet!

Baiatul visurilor

Cu totii visam la o persoana ideala cu care sa ne impartim restul vietii, dar de multe ori este foarte departe de realitate si nu exact ceea ce avem nevoie. Eu visam un baiat inalt, carliontat si cu ochii mari, cu piele alba si care sa cante la chitara, care sa aibe o sclipire de perfectiune in tot ceea ce face...Dar gandindu-ma cat sunt eu de mica, un baiat inalt n-ar fi tocmai potrivit...da, mai bine unul micut ca sa aratam bine impreuna! Trebuie sa avem unele lucruri in comun, cum ar fi pasiunea pentru muzica si placerea de a dansa :) , dar si altele care sa ne diferentieze incat sa invatam unul de la altul lucruri noi. Nu vreau sa fie perfect, vreau sa ne putem completa reciproc...a! si sa vorbeasca mult, mi-ar placea sa-l ascult vorbind mult si entuziasmat :) ! Mai vreau sa ma contrazica, sa ma puna sa gandesc, sa ma certe, sa ma oboseasca o ora la telefon cu discutii interminabile si sa faca totul sa treaca spunand "te iubesc"! Vreau sa ma faca sa ma simt frumoasa si iubita, sa ma sfatuiasca si sustina! Sa ajungem sa ne cunoastem asa de bine si sa ne apropiem atat de mult, incat sa nu mai stiu daca sunt eu sau e el..Sa aiba un caracter puternic, sa nu il pot schimba cu nimic pentru ca asa e perfect pentru mine si il iubesc pentru tot ceea ce e, bun sau rau..si daca tot vreau sa-mi impart restul vietii cu un astfel de baiat, imi doresc ca numele pe care mi-l va da sa fie frumos!

Despre blogul de fata

Nimic mai mult decat reflexiile realitatii ce m-au facut atenta, filtrate in gandul meu si nuantate de stilul meu! 

Lectura placuta!