Voci multe in jurul meu, nimic interesant. Fiecare vorbeste pe limba lui si se chinuie sa innoade conversatii, dar totul se pierde in momentul in care deschide gura, iar speranta de a spune ceva inteligent o sugruma pe cea de a rosti o vorba dulce. As putea crede ca vorbim pentru ca asa ni se pare normal, neincercand sa transmitem ceva, sa ne facem auziti cu adevarat! Nu mai conteaza cat timp trece si cate persoane ranim, daca intr-un final reusim sa cantarim sentimentele cu care ar trebui sa facem fata provocarii de a vorbi din suflet!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu