Pentru inceput, iti recomand sa ramai uimit de faptul ca nu știi ce sa faci, ca si cum s-ar intampla rar acest lucru..Depasind aceasta faza scurta, urmeaza etapa in care nu faci nimic, ca doar nu stii ce. Si de ce sa gresesti in vreun fel, cand mai poti ramane inert o perioada? Nu lunga, desigur, framantarile si sentimentul de vinovatie vor fundamenta o buna decizie- aceea de a discuta problema cu cineva. Dar cu cine? Total neimportant, probabil ti-ai dat seama, deja, ca in ciuda tuturor sfaturilor primite, decizia iti va apartine in totalitate. Cred ca important este mai mult sa te auzi vorbind, sa te auzi cum pui problema, ce detalii alegi sa spui, sa compari intrebarile primite cu cele la care te asteptai .
Vei lasa filozoful din tine sa-ti fie propriul judecator, propriul prieten..
In final, nu te necaji prea tare, "maestrul" timp isi va urma cursul grabit si va face ca problema sa se rezolve de la sine, sau sa fie prea tarziu pentru o rezolvare.
Concluzia optimista este ca problemele macar ne pun mintea la contributie, pe cand fericirea ne arunca intr-o stare de placuta amorteala :)
Vei lasa filozoful din tine sa-ti fie propriul judecator, propriul prieten..
In final, nu te necaji prea tare, "maestrul" timp isi va urma cursul grabit si va face ca problema sa se rezolve de la sine, sau sa fie prea tarziu pentru o rezolvare.
Concluzia optimista este ca problemele macar ne pun mintea la contributie, pe cand fericirea ne arunca intr-o stare de placuta amorteala :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu