Realista din fire, am pornit spre concertul Guns n' Roses cu putine asteptari.
Atmosfera era interesanta: cerul instelat, fani melancolici asteptand doua ore o reinviere a trupei lor preferata, un baiat plictisit strigand -Romania, take some "mici"! -
La capatul asteptarii apare Axl Rose si colegii lui de trupa, indivizi total necunoscuti publicului. Nu mica mi-a fost surprinderea cand am observat ca doi-trei chitaristi incercau sa umple golul lasat de Slash..fara succes!
Daca pana in prezent eram convinsa ca o formatie isi pierde identitatea odata cu plecarea solistului, am realizat ca acesta singur, fara instrumentistii care au creeat trupa, nu poate reda gloria trecuta.
Odata ce adevaratii "guns" au parasit formatia, floricica de Axl, melancolic dupa prima sa primavara si increzator in importanta proprie, a continuat sa spere ca va putea recrea de unul singur ceea ce a fost odata Guns n' Roses.
Impresia lasata a fost ca, pe langa faptul ca nu a reusit, nici vocea lui nu mai este ca odinioara! Nu putea tine notele si avea pauze pentru solo-uri de instrumente.
Axl Rose nu mai e rocker spinos, insa, schimbarea regulata a garderobei si franturi din vocea lui ne-au amintit de el exact cum era!
Concertul s-a incheiat in forta cu "Paradise city" , fara bis, lasand fanii sa uite toate dezamagirile de pe parcurs si sa porneasca spre casele lor cu o ultima impresie placuta!
Atat!
Sunt fan GnR.
RăspundețiȘtergereL-am numit pe Axl floricica printr-o metafora pornita de la numele lui " Rose". (nu-mi bat joc de el)